9 definiții pentru cămătărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.

cămătăríe sf [At: MARDARIE, L. / Pl: ~ii / E: cămătar + -ie] 1 Împrumut de bani cu camătă Si: cămătnicie (1). 2 Ocupația cămătarului Si: cămătnicie (2).

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului.

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Din cămătar + suf. -ie.

CĂMĂTĂRÍE ~i f. 1) Acordare de împrumuturi bănești cu camătă. 2) Ocupația cămătarului. [Art. cămătăria; G.-D. cămătăriei; Sil. -ri-e] /cămătăr + suf. ~ie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile

cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

CĂMĂTĂRIE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflîc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

Intrare: cămătărie
cămătărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămătărie
  • cămătăria
plural
  • cămătării
  • cămătăriile
genitiv-dativ singular
  • cămătării
  • cămătăriei
plural
  • cămătării
  • cămătăriilor
vocativ singular
plural

cămătărie

  • 1. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Cămătar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09