7 definiții pentru cămăruie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.

CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.

cămăruie sf [At: DULFU, ap. TDRG / Pl: ~ui / E: cămară + -uie] 1-2 (Șhp) Cămăruță (1-2).

CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Din cămară + suf. -uie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămărúie s. f., art. cămărúia, g.-d. art. cămărúii; pl. cămărúi

cămărúie s. f., art. cămărúia, g.-d. art. cămărúii; pl. cămărúi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂMĂRÚIE s. v. cămăruță, odăiță.

cămăruie s. v. CĂMĂRUȚĂ. ODĂIȚĂ.

Intrare: cămăruie
cămăruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămăruie
  • cămăruia
plural
  • cămărui
  • cămăruile
genitiv-dativ singular
  • cămărui
  • cămăruii
plural
  • cămărui
  • cămăruilor
vocativ singular
plural

cămăruie

etimologie:

  • Cămară + sufix -uie.
    surse: DEX '98 DEX '09