2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂȘUÍRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui.

CĂMĂȘUÍRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui.

cămășuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: cămășui] Acoperire a unui element de construcție cu beton, metal etc. Si: cămășuială (1).

cămășuíre s. f. (constr.) Acoperirea cu un strat de beton ◊ „În fig. B – consolidarea unui stâlp; faza inițială, cum arată acesta după decopertarea betonului până la armătură, precum și după cămășuire. R.l. 22 III 77 p. 2. ◊ „La parter au început și lucrări de cămășuire a unor stâlpi.” R.l. 7 IV 77 p. 1; v. și 20 IV 77 p. 1 (din cămașă; DEX-S)

CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui.

CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui.

cămășúi vt [At: DEX2 / Pzi: ~iésc / E: cămașă + -ui] A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc.

A CĂMĂȘUÍ ~iésc tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu beton, metal etc. /cămașă + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cămășuiésc

Intrare: cămășuire
cămășuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămășuire
  • cămășuirea
plural
  • cămășuiri
  • cămășuirile
genitiv-dativ singular
  • cămășuiri
  • cămășuirii
plural
  • cămășuiri
  • cămășuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cămășui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cămășui
  • cămășuire
  • cămășuit
  • cămășuitu‑
  • cămășuind
  • cămășuindu‑
singular plural
  • cămășuiește
  • cămășuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cămășuiesc
(să)
  • cămășuiesc
  • cămășuiam
  • cămășuii
  • cămășuisem
a II-a (tu)
  • cămășuiești
(să)
  • cămășuiești
  • cămășuiai
  • cămășuiși
  • cămășuiseși
a III-a (el, ea)
  • cămășuiește
(să)
  • cămășuiască
  • cămășuia
  • cămășui
  • cămășuise
plural I (noi)
  • cămășuim
(să)
  • cămășuim
  • cămășuiam
  • cămășuirăm
  • cămășuiserăm
  • cămășuisem
a II-a (voi)
  • cămășuiți
(să)
  • cămășuiți
  • cămășuiați
  • cămășuirăți
  • cămășuiserăți
  • cămășuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cămășuiesc
(să)
  • cămășuiască
  • cămășuiau
  • cămășui
  • cămășuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cămășuire

  • 1. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cămășuială

etimologie:

  • vezi cămășui
    surse: DEX '98 DEX '09

cămășui

  • 1. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Cămașă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09