12 definiții pentru cămășuică cămeșuică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cămășuică sf [At: ALECSANDRI, T. I, 273 / V: ~meș~, chimeș~ / Pl: ~ici / E: cămașă + -uică] 1-2 (Șhp) Cămășuță (1-2).

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1). (Atestat în forma regională cămeșuică) Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273. – Variantă: (Mold.) cămeșuícă s. f.

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Din cămașă + suf. -uie + -că.

cămáșe sf vz cămașă

cămeșúică sf vz cămășuică

CĂMEȘÚICĂ s. f. v. cămășuică.

cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici

cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂMĂȘÚICĂ s. v. cămășuță.

cămășuică s. v. CĂMĂȘUȚĂ.

Intrare: cămășuică
cămășuică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămășuică
  • cămășuica
plural
  • cămășuici
  • cămășuicile
genitiv-dativ singular
  • cămășuici
  • cămășuicii
plural
  • cămășuici
  • cămășuicilor
vocativ singular
plural
cămeșuică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămeșuică
  • cămeșuica
plural
  • cămeșuici
  • cămeșuicile
genitiv-dativ singular
  • cămeșuici
  • cămeșuicii
plural
  • cămeșuici
  • cămeșuicilor
vocativ singular
plural

cămășuică cămeșuică

  • 1. Diminutiv al lui cămașă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cămășuță 2 exemple
    exemple
    • Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75.
      surse: DLRLC
    • Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cămașă + sufix -uică.
    surse: DEX '98 DEX '09