2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.

CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.

călugăresc, ~ească [At: MINEIUL (1698), ap. GCR I, 321/19 / Pl: ~ești / E: călugăr + -esc] 1 a Care aparține călugărului (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (1), (îvr) călugăros (1). 2 a Specific călugărului (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (2), (îvr) călugăros (2). 3 a Care provine de la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (3), (îvr) călugăros (3). 4 a Referitor la călugăr (1) Si: (înv; nob) călugărițesc (4), (îvr) călugăros (4). 5 a (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci fără carne, preparat cu ulei. 6 a (Bot; reg) Mături (Sarothamnus scoparius).

CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. Fiul împăratului, cum îi văzu lungiți și trîntiți... se apucă de-i dezbrăcă de hainele lor și îi îmbrăcă în haine călugărești. ISPIRESCU, L. 374. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne.

CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne. – Din călugăr + suf. -esc.

CĂLUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de călugări; propriu călugărilor; monahal. /călugăr + suf. ~esc

1) călugărésc, -eáscă adj. De călugăr.

2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.

CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.

călugărí vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gherí / Pzi: ~résc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).

CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.

CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.

CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.

A SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr

A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călugărésc adj. m., f. călugăreáscă; pl. m. și f. călugăréști

călugărésc adj. m., f. călugăreáscă; pl. m. și f. călugăréști

călugărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 să călugăreáscă

călugărí vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călugăreáscă

arată toate definițiile

Intrare: călugăresc
călugăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugăresc
  • călugărescul
  • călugărescu‑
  • călugărească
  • călugăreasca
plural
  • călugărești
  • călugăreștii
  • călugărești
  • călugăreștile
genitiv-dativ singular
  • călugăresc
  • călugărescului
  • călugărești
  • călugăreștii
plural
  • călugărești
  • călugăreștilor
  • călugărești
  • călugăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: călugări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călugări
  • călugărire
  • călugărit
  • călugăritu‑
  • călugărind
  • călugărindu‑
singular plural
  • călugărește
  • călugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călugăresc
(să)
  • călugăresc
  • călugăream
  • călugării
  • călugărisem
a II-a (tu)
  • călugărești
(să)
  • călugărești
  • călugăreai
  • călugăriși
  • călugăriseși
a III-a (el, ea)
  • călugărește
(să)
  • călugărească
  • călugărea
  • călugări
  • călugărise
plural I (noi)
  • călugărim
(să)
  • călugărim
  • călugăream
  • călugărirăm
  • călugăriserăm
  • călugărisem
a II-a (voi)
  • călugăriți
(să)
  • călugăriți
  • călugăreați
  • călugărirăți
  • călugăriserăți
  • călugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • călugăresc
(să)
  • călugărească
  • călugăreau
  • călugări
  • călugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călugăresc

  • 1. De călugăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monahal attach_file un exemplu
    exemple
    • Fiul împăratului, cum îi văzu lungiți și trîntiți... se apucă de-i dezbrăcă de hainele lor și îi îmbrăcă în haine călugărești. ISPIRESCU, L. 374.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Călugăr + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

călugări

  • 1. A (se) face călugăr sau călugăriță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Am să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301.
      surse: DLRLC
    • Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • călugăr
    surse: DEX '09 DEX '98