8 definiții pentru călugăraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.

CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.

călugăráș sm [At: (a. 1736) URICARIUL XIV, 181/11 / V: ~gur~ / Pl: ~i / E: călugăr + -aș] 1-2 (Șhp) Călugăr (1) (tânăr) Si: călugărel (1-2). 3 Călugăr novice Si: călugărel (3-4). 4 (Bot; reg) Mușcata-dracului (Knautia arvensis).

CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr. Părintele călugăr aș mai spuse o dată ghicitoarea. DELAVRANCEA, S. 262. Moș călugăraș, moș călu- găraș, ce cîți tu aci? ISPIRESCU, L. 375.

CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr.

călugăraș m. 1. călugăr tânăr; 2. Lumânărică afumată.

călugăráș m. (dim. d. călugăr). Con făcut dintr’o substanță care, aprinsă la vîrf, arde încet și parfumează aeru din casă. V. cursă 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călugăráș s. m., pl. călugăráși

călugăráș s. m., pl. călugăráși

Intrare: călugăraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugăraș
  • călugărașul
  • călugărașu‑
plural
  • călugărași
  • călugărașii
genitiv-dativ singular
  • călugăraș
  • călugărașului
plural
  • călugărași
  • călugărașilor
vocativ singular
  • călugărașule
  • călugărașe
plural
  • călugărașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călugăraș

  • 1. Diminutiv al lui călugăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Părintele călugăraș mai spuse o dată ghicitoarea. DELAVRANCEA, S. 262.
      surse: DLRLC
    • Moș călugăraș, moș călugăraș, ce cați tu aci? ISPIRESCU, L. 375.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Călugăr + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09