6 definiții pentru călinet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călinét sn [At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR. I, 253 / Pl: ~uri / E: călin1 + -et] Pădurice de călini1 (1).

CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et.

CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et.

CĂLINÉT, călineturi, s. n. Crîng de călini.

CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Din călin + suf. -et.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călinét (rar) s. n., pl. călinéturi

călinét s. n., pl. călinéturi

Intrare: călinet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călinet
  • călinetul
  • călinetu‑
plural
  • călineturi
  • călineturile
genitiv-dativ singular
  • călinet
  • călinetului
plural
  • călineturi
  • călineturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călinet

  • 1. rar Crâng de călini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Călin + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09