9 definiții pentru călăuzitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.

CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.

călăuzitor, ~oare a [At: VINTILĂ, O. 32 / Pl: ~i, ~oare / E: călăuzi] 1 Care conduce pe cineva pe un drum. 2 Care îndrumă.

CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. Istoria a încredințat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice un rol de cinste, rolul de far călăuzitor al mișcat ii comuniste mondiale, rolul de primă și cea mai puternică brigadă de șoc, de brigadă de șoc conducătoare a mișcării revoluționare internaționale. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 60. Frate partid, cum iți simt inima alături de-a mea, Cum văd de bine călăuzitoarea stea! VINTILĂ, O. 32. – Pronunțat: -lă-u-.

CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. – Din călăuzi + suf. -(i)tor.

CĂLĂUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care călăuzește, îndrumează; care servește drept călăuză. [Sil. -lă-u-] /a călăuzi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călăuzitór (-lă-u-) adj. m., pl. călăuzitóri; f. sg. și pl. călăuzitoáre

călăuzitór adj. m. (sil. -lă-u-), pl. călăuzitóri; f. sg. și pl. călăuzitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător.

CĂLĂUZITOR adj., s. îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.)

Intrare: călăuzitor
călăuzitor adjectiv
  • silabație: că-lă-u- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăuzitor
  • călăuzitorul
  • călăuzitoru‑
  • călăuzitoare
  • călăuzitoarea
plural
  • călăuzitori
  • călăuzitorii
  • călăuzitoare
  • călăuzitoarele
genitiv-dativ singular
  • călăuzitor
  • călăuzitorului
  • călăuzitoare
  • călăuzitoarei
plural
  • călăuzitori
  • călăuzitorilor
  • călăuzitoare
  • călăuzitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călăuzitor

  • 1. Care călăuzește, care îndrumează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndrumător attach_file 2 exemple
    exemple
    • Istoria a încredințat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice un rol de cinste, rolul de far călăuzitor al mișcării comuniste mondiale, rolul de primă și cea mai puternică brigadă de șoc, de brigadă de șoc conducătoare a mișcării revoluționare internaționale. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 60.
      surse: DLRLC
    • Frate partid, cum îți simt inima alături de-a mea, Cum văd de bine călăuzitoarea stea! VINTILĂ, O. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Călăuzi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09