2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călăréște av [At: MOXA, 390/12 / E: călare + -ește] (Rar) Călare (3).

CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește.

CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește.

CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare, de-a călare, pe cal. De s-ar fi dus călărește Tot i-aș mai trage nădejde; Dar s-a dus neică cu carul, Nu l-oi mai vedea tot anul. BIBICESCU, P. P. 35. La făgădăul de pește, Beau voinicii călărește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.

CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Din călare + suf. -ește.

călăresc, ~ească a [At: GOLESCU, Î. 101 / Pl: ~ești / E: călare + -esc] 1 Specific călărețului (1). 2 Al călărețului (1). 3 Care provine de la călăreț (1).

călărí1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~résc, (nob) cálăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare. 3 vt A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. 1. Intranz. A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva după propria voință.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

A CĂLĂRÍ ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare

călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 să călăreáscă

călărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂRÉȘTE adv. v. călare, încălecat.

călărește adv. v. CĂLARE. ÎNCĂLECAT.

CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)

CĂLĂRI vb. a încăleca. (~ calul.)

arată toate definițiile

Intrare: călărește
călărește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • călărește
Intrare: călări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călări
  • călărire
  • călărit
  • călăritu‑
  • călărind
  • călărindu‑
singular plural
  • călărește
  • călăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călăresc
(să)
  • călăresc
  • călăream
  • călării
  • călărisem
a II-a (tu)
  • călărești
(să)
  • călărești
  • călăreai
  • călăriși
  • călăriseși
a III-a (el, ea)
  • călărește
(să)
  • călărească
  • călărea
  • călări
  • călărise
plural I (noi)
  • călărim
(să)
  • călărim
  • călăream
  • călărirăm
  • călăriserăm
  • călărisem
a II-a (voi)
  • călăriți
(să)
  • călăriți
  • călăreați
  • călărirăți
  • călăriserăți
  • călăriseți
a III-a (ei, ele)
  • călăresc
(să)
  • călărească
  • călăreau
  • călări
  • călăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călărește

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • De s-ar fi dus călărește Tot i-aș mai trage nădejde; Dar s-a dus neică cu carul, Nu l-oi mai vedea tot anul. BIBICESCU, P. P. 35.
      surse: DLRLC
    • La făgădăul de pește, Beau voinicii călărește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Călare + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

călări

  • 1. A merge călare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A mâna calul stând călare pe el.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăleca un exemplu
      exemple
      • Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat A purta pe cineva după propria voință.
        surse: DLRLC sinonime: conduce

etimologie:

  • călare
    surse: DEX '09 DEX '98