2 intrări
21 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește.
CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -ește.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călăréște av [At: MOXA, 390/12 / E: călare + -ește] (Rar) Călare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare, de-a călare, pe cal. De s-ar fi dus călărește Tot i-aș mai trage nădejde; Dar s-a dus neică cu carul, Nu l-oi mai vedea tot anul. BIBICESCU, P. P. 35. La făgădăul de pește, Beau voinicii călărește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂRÉȘTE adv. (Rar) Călare. – Din călare + suf. -ește.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călăresc, ~ească a [At: GOLESCU, Î. 101 / Pl: ~ești / E: călare + -esc] 1 Specific călărețului (1). 2 Al călărețului (1). 3 Care provine de la călăreț (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călărí1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~résc, (nob) cálăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare. 3 vt A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. 1. Intranz. A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva după propria voință.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂLĂRÍ ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călărì v. a umbla călare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
călăréște (rar) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăréște adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 să călăreáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CĂLĂRÉȘTE adv. v. călare, încălecat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călărește adv. v. CĂLARE. ÎNCĂLECAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂRI vb. a încăleca. (~ calul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
călărește
- exemple
- De s-ar fi dus călărește Tot i-aș mai trage nădejde; Dar s-a dus neică cu carul, Nu l-oi mai vedea tot anul. BIBICESCU, P. P. 35.surse: DLRLC
- La făgădăul de pește, Beau voinicii călărește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Călare + sufix -ește.surse: DEX '98 DEX '09
călări
- 1. A merge călare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104.surse: DLRLC
- exemple
- Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- călaresurse: DEX '09 DEX '98