2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călâi sms vz călai

CĂLẤU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.

CĂLẤU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.

călâu, ~ie a [At: I. C., POEZII 316 / Pl: ~âi / E: nct] 1 (Mun; d. lemn; mpl) Încă verde, neuscat complet. 2 (D. fructe, cereale sau d. pâinea scoasă din cuptor) Necopt bine. 3 (D. lichide) Călduț.

călî́ŭ, -î́ĭe adj., pl. m. și f. î́ĭ. Sud. Vîlced: lemne călîĭ. Nu destul de copt: grîne călîĭ. Molcuț: oŭă călîĭ. Căldicel: apă călîĭe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÂU adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.

călîu adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIȘOR. CĂLDUȚ. ÎNCROPIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călîi (-îie), adj.1. Călduț, potrivit, blînd. – 2. Crud, verde (mai ales în expresia grîu călîi, grîu care nu s-a copt). Origine incertă. Pare a fi un der. expresiv de la cald, cu suf. -îi, ca în lălîi, molîu, caz în care s-ar afla în locul lui *căldîi. După Pușcariu, Dacor., III, 661, din lat. *calaneus (de la calere), cu -l- păstrat în chip inexplicabil; după Giuglea, Dacor., III, 618, din gr. ϰαλλάϊνος „verde, necopt”, fonetic și semantic dificil de acceptat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

călấi, -ie, călấi, -ie, adj. (reg.) (mai ales la sg. f.; despre apă) neîncălzită bine, călduță.

Intrare: călâi
călâi adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călâi
  • călâiul
  • călâiu‑
  • călâie
  • călâia
plural
  • călâi
  • călâii
  • călâi
  • călâile
genitiv-dativ singular
  • călâi
  • călâiului
  • călâi
  • călâii
plural
  • călâi
  • călâilor
  • călâi
  • călâilor
vocativ singular
plural
Intrare: călâu
călâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călâu
  • călâul
  • călâu‑
  • călâie
  • călâia
plural
  • călâi
  • călâii
  • călâi
  • călâile
genitiv-dativ singular
  • călâu
  • călâului
  • călâi
  • călâiei
plural
  • călâi
  • călâilor
  • călâi
  • călâilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călâu regional

etimologie: