2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
călâf sn vz călăf
călâf n. toc de imamea: i-am cusut un călâf de ciubuc cu mărgele Al. [Turc. KYLYF].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călaf sn vz călăf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăf sn [At: ALECSANDRI, T. 559 / V: ~laf, ~lâf / Pl: ~uri / E: tc kylyf] (Trî) Toc de imamea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALĂF, CĂLĂF = CALÎF.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍CALUF 👉 CĂLÎF.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂLÎF, ‼ CALUF (pl. -furi) sn. Toc de imamea, de ciubuc: i-am cusut un călif de ciubuc cu mărgele ALECS.; luxul la ciubuc îl făcea caluful. care era o garnitură de catifea sau de atlaz, cusută cu fir VOR. [tc. kylyf].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
călîf, V. cîlîf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîlîf, călîf și calîf n., pl. urĭ (turc. kylyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechĭ. Toc, cutie de păstrat un obiect.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
călaf (-furi), s. n. – Garnitură din perle, fir aurit sau tafta, folosită la vechile pipe orientale. – Var. calîf, chilîf (înv.). Tc. kilif (Șeineanu, II, 81); cf. alb. kilif, bg. kalăf, sb. kalif. – Der. încălăfa, vb. (a împodobi cu perle).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |