Definiția cu ID-ul 428206:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
călaf (-furi), s. n. – Garnitură din perle, fir aurit sau tafta, folosită la vechile pipe orientale. – Var. calîf, chilîf (înv.). Tc. kilif (Șeineanu, II, 81); cf. alb. kilif, bg. kalăf, sb. kalif. – Der. încălăfa, vb. (a împodobi cu perle).