5 definiții pentru căierel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căierél sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: caier + -el] 1-2 (Șhp) Caier (mic).

CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – Caier + suf. -el.

CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – Caier + suf. -el.

CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căierél (rar) s. n., pl. căieréle

căierél s. n., pl. căieréle

Intrare: căierel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căierel
  • căierelul
  • căierelu‑
plural
  • căierele
  • căierelele
genitiv-dativ singular
  • căierel
  • căierelului
plural
  • căierele
  • căierelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căierel

  • 1. rar Diminutiv al lui caier.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Caier + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09