8 definiții pentru căișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căișór sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).

călișór sm vz căișor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căișór (că-i-) s. m., pl. căișóri

căișóri s. m. pl. (sil. că-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂIȘÓR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. v. călușei.

CĂIȘOR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) călușei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)

Intrare: căișor
  • silabație: că-i-șor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căișor
  • căișorul
  • căișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • căișor
  • căișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • căișorule
plural
  • căișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căișor

etimologie:

  • Cal + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98