2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cădire sf [At: VARLAAM, C. 84 / 2 / Pl: ~ri / E: cădi] (Înv) Cădelnițare (1).

CĂDÍRE, cădiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a cădi.V. cădi.

CĂDÍRE, cădiri, s. f. Acțiunea de a cădi.V. cădi.

CĂDÍRE, cădiri, s. f. Acțiunea de a cădi.

cădíre f. Acțiunea de a cădi.

cădí vta [At: DOSOFTEI, PS. 369 / Pzi: ~désc / E: vsl кадити] (Înv) A cădelnița (1).

CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. Sihastrul se coboară în casa celor întristați, citește și cădește. GALACTION, O. I 257. ◊ Tranz. (Poetic) Ar cădi cu sfinte miresme, cu smirnă și cu tămîie, altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54.

CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Slav (v. sl. kaditi).

cădésc v. tr. și intr. (vsl. kadili). Rar azĭ. Tămîĭez, cădelnițez, afum cu cădelnița.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cădíre (rar) s. f., g.-d. art. cădírii; pl. cădíri

cădíre s. f., g.-d. art. cădírii; pl. cădíri

cădí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădésc, imperf. 3 sg. cădeá; conj. prez. 3 să cădeáscă

cădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădésc, imperf. 3 sg. cădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂDÍ vb. v. cădelnița, tămâia.

cădi vb. v. CĂDELNIȚA. TĂMÎIA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cădí (cădésc, cădít), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă.Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).

Intrare: cădire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădire
  • cădirea
plural
  • cădiri
  • cădirile
genitiv-dativ singular
  • cădiri
  • cădirii
plural
  • cădiri
  • cădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cădi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădi
  • cădire
  • cădit
  • căditu‑
  • cădind
  • cădindu‑
singular plural
  • cădește
  • cădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cădesc
(să)
  • cădesc
  • cădeam
  • cădii
  • cădisem
a II-a (tu)
  • cădești
(să)
  • cădești
  • cădeai
  • cădiși
  • cădiseși
a III-a (el, ea)
  • cădește
(să)
  • cădească
  • cădea
  • cădi
  • cădise
plural I (noi)
  • cădim
(să)
  • cădim
  • cădeam
  • cădirăm
  • cădiserăm
  • cădisem
a II-a (voi)
  • cădiți
(să)
  • cădiți
  • cădeați
  • cădirăți
  • cădiserăți
  • cădiseți
a III-a (ei, ele)
  • cădesc
(să)
  • cădească
  • cădeau
  • cădi
  • cădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)