opțiuni
  • info

13 definiții pentru cădi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

cădi vta [At: DOSOFTEI, PS. 369 / Pzi: ~desc / E: vsl кадити] (Înv) A cădelnița (1).

CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. Sihastrul se coboară în casa celor întristați, citește și cădește. GALACTION, O. I 257. ◊ Tranz. (Poetic) Ar cădi cu sfinte miresme, cu smirnă și cu tămîie, altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54.

CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. – Slav (v. sl. kaditi).

CĂDI vb. (Mold., Criș.) A tămîia. A: Cădeaște în cruciș. DM, 32r. Mitropolitul. . . cădeaște întîi sfintele icoane. GHEORGACHI; cf. VARLAAM ; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; SP, 5v. C: Și cădească popii toți. MOL. 16761, 190v; cf. MOL. 16762, 63v, 92r // B: Să cădești înaintea chivotului. P, 28r. Etimologie: sl. kaditi. Vezi și cădire.

cădésc v. tr. și intr. (vsl. kadili). Rar azĭ. Tămîĭez, cădelnițez, afum cu cădelnița.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădesc, 3 sg. cădește, imperf. 1 cădeam; conj. prez. 1 sg. să cădesc, 3 să cădească corectat(ă)

cădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădesc, imperf. 3 sg. cădea; conj. prez. 3 să cădească

cădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădesc, imperf. 3 sg. cădea; conj. prez. 3 sg. și pl. cădească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂDI vb. v. cădelnița, tămâia.

cădi vb. v. CĂDELNIȚA. TĂMÎIA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cădi (cădesc, cădit), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).

Intrare: cădi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădi
  • cădire
  • cădit
  • căditu‑
  • cădind
  • cădindu‑
 singular plural
  • cădește
  • cădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cădesc
 (să)
  • cădesc
  • cădeam
  • cădii
  • cădisem
a II-a (tu)
  • cădești
 (să)
  • cădești
  • cădeai
  • cădiși
  • cădiseși
a III-a (el, ea)
  • cădește
 (să)
  • cădească
  • cădea
  • cădi
  • cădise
plural I (noi)
  • cădim
 (să)
  • cădim
  • cădeam
  • cădirăm
  • cădiserăm
  • cădisem
a II-a (voi)
  • cădiți
 (să)
  • cădiți
  • cădeați
  • cădirăți
  • cădiserăți
  • cădiseți
a III-a (ei, ele)
  • cădesc
 (să)
  • cădească
  • cădeau
  • cădiră
  • cădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cădi, cădescverb

  • 1. Cădelnița, tămâia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cădelnița tămâia
    • format_quote Sihastrul se coboară în casa celor întristați, citește și cădește. GALACTION, O. I 257. DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Ar cădi cu sfinte miresme, cu smirnă și cu tămîie, altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.