2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cădelnițare sf [At: DA ms / Pl: ări / E: cădelnița] 1 Mișcare (într-o parte și într-alta) a cădelniței, însoțită de afumarea cu tămâie Si: (înv) cădire. 2 (Fig) Lăudare exagerată, lingușitoare.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

cădelnițá [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țéz/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

A CĂDELNIȚÁ ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță

cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză

cădelnițá vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂDELNIȚÁRE s. (BIS.) tămâiere.

CĂDELNIȚÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămîia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

Intrare: cădelnițare
cădelnițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădelnițare
  • cădelnițarea
plural
  • cădelnițări
  • cădelnițările
genitiv-dativ singular
  • cădelnițări
  • cădelnițării
plural
  • cădelnițări
  • cădelnițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cădelnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădelnița
  • cădelnițare
  • cădelnițat
  • cădelnițatu‑
  • cădelnițând
  • cădelnițându‑
singular plural
  • cădelnițea
  • cădelnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cădelnițez
(să)
  • cădelnițez
  • cădelnițam
  • cădelnițai
  • cădelnițasem
a II-a (tu)
  • cădelnițezi
(să)
  • cădelnițezi
  • cădelnițai
  • cădelnițași
  • cădelnițaseși
a III-a (el, ea)
  • cădelnițea
(să)
  • cădelnițeze
  • cădelnița
  • cădelniță
  • cădelnițase
plural I (noi)
  • cădelnițăm
(să)
  • cădelnițăm
  • cădelnițam
  • cădelnițarăm
  • cădelnițaserăm
  • cădelnițasem
a II-a (voi)
  • cădelnițați
(să)
  • cădelnițați
  • cădelnițați
  • cădelnițarăți
  • cădelnițaserăți
  • cădelnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • cădelnițea
(să)
  • cădelnițeze
  • cădelnițau
  • cădelnița
  • cădelnițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cădelnițare

etimologie:

cădelnița

etimologie:

  • cădelniță
    surse: DEX '09 DEX '98