2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căcărí vr [At: LB / Pzi: ~résc / E: căca] 1 A-l scăpa defecarea pe cineva. 2 A umbla cu căcării (2) Si: a se fasoli.

căcare sf [At: MDA ms / Pl: ~cări / E: căca] Defecare.

CĂCÁRE, căcări, s. f. (Pop.) Defecare. – V. căca.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂCÁRE s. v. defecare, defecație, ieșire, purgație.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCĂRÍ, căcărésc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căcarea lumii expr. (vulg.) extraordinar, nemaipomenit.

Intrare: căcări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căcări
  • căcărire
  • căcărit
  • căcăritu‑
  • căcărind
  • căcărindu‑
singular plural
  • căcărește
  • căcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căcăresc
(să)
  • căcăresc
  • căcăream
  • căcării
  • căcărisem
a II-a (tu)
  • căcărești
(să)
  • căcărești
  • căcăreai
  • căcăriși
  • căcăriseși
a III-a (el, ea)
  • căcărește
(să)
  • căcărească
  • căcărea
  • căcări
  • căcărise
plural I (noi)
  • căcărim
(să)
  • căcărim
  • căcăream
  • căcărirăm
  • căcăriserăm
  • căcărisem
a II-a (voi)
  • căcăriți
(să)
  • căcăriți
  • căcăreați
  • căcărirăți
  • căcăriserăți
  • căcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căcăresc
(să)
  • căcărească
  • căcăreau
  • căcări
  • căcăriseră
Intrare: căcare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcare
  • căcarea
plural
  • căcări
  • căcările
genitiv-dativ singular
  • căcări
  • căcării
plural
  • căcări
  • căcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căcare

etimologie:

  • vezi căca
    surse: DEX '09