2 definiții pentru căcări
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcări vr [At: LB / Pzi: ~resc / E: căca] 1 A-l scăpa defecarea pe cineva. 2 A umbla cu căcării (2) Si: a se fasoli.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCĂRI, căcăresc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: căcări
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)