7 definiții pentru cârnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.

CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.

cârnitúră sf [At: LB / Pl: ~ri / E: cârni + -tură] (Pop) Cotitură (a unui drum).

CÂRNITÚRĂ ~i f. pop. Loc unde un drum sau o apă își schimbă direcția; cot; cotitură. /a cârni + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârnitúră (pop.) s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri

cârnitúră s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.

cîrnitu s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.

Intrare: cârnitură
cârnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnitu
  • cârnitura
plural
  • cârnituri
  • cârniturile
genitiv-dativ singular
  • cârnituri
  • cârniturii
plural
  • cârnituri
  • cârniturilor
vocativ singular
plural

cârnitură

etimologie:

  • Cârni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09