11 definiții pentru cârnățar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ar.

CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ar.

cârnățar [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: cârnaț + -ar] 1-2 sm Persoană care prepară (sau vinde) cârnați. 3 sn Mașină de umplut cârnații Si: pușcă.

CÂRNĂȚÁR ~i m. înv. Persoană care face sau vinde cârnați și alte mezeluri. /cârnat + suf. ~ar

cârnățar m. cel ce face sau vinde cârnați.

CÎRNĂȚÁR, cîrnățari, s. m. (Rar) Persoană care prepară (sau vinde) cîrnați și alte mezeluri.

cîrnățár m. Care face saŭ vinde cîrnațĭ și șuncă (șuncar). – Fem. -ăreásă, pl. ese, în est și -íță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârnățár s. m., pl. cârnățári

cârnățár s. m., pl. cârnățári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÎRNĂȚAR s. mezelar, (rar) mezelegiu. (E ~ de profesie.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârnățar, cârnățari s. m. om ipocrit.

Intrare: cârnățar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnățar
  • cârnățarul
  • cârnățaru‑
plural
  • cârnățari
  • cârnățarii
genitiv-dativ singular
  • cârnățar
  • cârnățarului
plural
  • cârnățari
  • cârnățarilor
vocativ singular
  • cârnățarule
  • cârnățare
plural
  • cârnățarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârnățar

  • 1. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mezelar mezelegiu

etimologie:

  • Cârnat + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09