cârlan [At: BIBLIA (1688), 22/1 / V: căr~, gâ~ / Pl: ~i, (6) ~e / E: nct] 1 sm Miel sau ied care a încetat să mai sugă. 2 sm Miel sau ied până la vârsta de circa un an. 3 sm Mânz sau cal tânăr până la vârsta de circa trei ani. 4 sm (Fig) Bărbat afemeiat Si: crai, (prt) taur. 5 a (Îs) Lână ~ă Lână scurtă, cu firul subțire, tunsă de pe cârlani (1-2) sau de pe oi tinere. 6 sn Capitel. 7 sm (Trs) Porțiune din hornul cuptorului din casă, care ține până la pod și este făcută din cahle Si: ursoaie.

CÎRLAN 1. sm. 1 🐑 Mielul de la vîrsta de un an împlinit pînă la doi ani, după care i se dă numele de „tărțiu” sau „înterțiu”: Să ia sare La mioare Și bolovani La ~i (ALECS.-P.) ¶ 2 🐒 Cal de doi ani: un ~, legat la ieslea grajdului, nincheză (DLVR.); iron.: să te duci unde a dus mutul iapa și Țiganul ~ul, să te duci departe, să pleci, și să nu te mai întorci. II. CÎRLANĂ (pl. -ane) 🐑 sf. Mioară.

cîrlán, -ă s. (sas. jórlänk, jêrlänk, la Mosella gêrlenk, mĭel de un an; germ. jährling, copil de un an. D. rom. vine ung. kerlány, mĭel de un an. Cp. fr. brelan, chambellan, d. vgerm. bretlenc, chamarlinc, și cu rom. dănac, godac, noatin). Trans. Munt. Mold. Mĭel înțărcat pînă pe la 12-18 lunĭ. Adj. Lînă cîrlană, lînă măruntă, tîrcavă (V. mior). Olt. Arg. Ml. Mînz de un an (noatin, strîjnic).

cârlană (reg.) s. f., g.-d. art. cârlanei; pl. cârlane

cârlană s. f., g.-d. art. cârlanei; pl. cârlane

cârlană s. f., g.-d. art. cârlanei; pl. cârlane

CÂRLAN s. v. noaten.

CÎRLAN s. (ZOOL.) mior, noaten. (~ este mielul de peste un an.)

cârlan, cârlani, s.m. 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea, 1906: 445). ■ (onom.) Cârlan, nume de familie în jud. Maram. – Din *călan „cal tânăr” (Candrea, Loșonți). ■ Cuv. rom. > magh. kirlán, kerlany (Edelspacher, după DER).