16 definiții pentru cârlan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârlán [At: BIBLIA (1688), 22/1 / V: căr~, gâ~ / Pl: ~i, (6) ~e / E: nct] 1 sm Miel sau ied care a încetat să mai sugă. 2 sm Miel sau ied până la vârsta de circa un an. 3 sm Mânz sau cal tânăr până la vârsta de circa trei ani. 4 sm (Fig) Bărbat afemeiat Si: crai, (prt) taur. 5 a (Îs) Lână ~ă Lână scurtă, cu firul subțire, tunsă de pe cârlani (1-2) sau de pe oi tinere. 6 sn Capitel. 7 sm (Trs) Porțiune din hornul cuptorului din casă, care ține până la pod și este făcută din cahle Si: ursoaie.

CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel sau ied după înțărcare până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani. – Et. nec.

CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – Et. nec.

CÂRLÁN ~i m. 1) Miel înțărcat. 2) reg. Mânz sau cal tânăr până la trei ani. /Orig. nec.

cârlan m. 1. mânz de doi ani; 2. miel în al doilea an; lână cârlană, scurtă și subțire în păr; 3. berbece castrat; 4. sensuri tehnice: a) sinonim cu bașlic; b) Tr. sinonim cu capra în pod. [Termen ciobănesc de origină necunoscută].

CÎRLÁN, cîrlani, s. m. 1. Miel (mai rar ied) care a fost înțărcat. Toată ziulica bate prundurile după scăldat, în loc să pască cei cîrlani. CREANGĂ, A. 13. Pun cinci cîrlani rămășag. NEGRUZZI, S. III 13. Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare Și bolovani La cîrlani. ALECSANDRI, P. P. 54. 2. (Munt.) Mînz sau cal tînăr pînă la 3 ani. A intrat noaptea în coșar, a dezlegat cîrlanul de la iesle, l-a scos afară din curte de căpăstru, a sărit pe el și p-aci ți-e drumul. STANCU, D. 253. Călărașul, cînd o ajunse, își domoli cîrlanul. MACEDONSKI, O. III 68.

cîrlán, -ă s. (sas. jórlänk, jêrlänk, la Mosella gêrlenk, mĭel de un an; germ. jährling, copil de un an. D. rom. vine ung. kerlány, mĭel de un an. Cp. fr. brelan, chambellan, d. vgerm. bretlenc, chamarlinc, și cu rom. dănac, godac, noatin). Trans. Munt. Mold. Mĭel înțărcat pînă pe la 12-18 lunĭ. Adj. Lînă cîrlană, lînă măruntă, tîrcavă (V. mior). Olt. Arg. Ml. Mînz de un an (noatin, strîjnic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârlán s. m., pl. cârláni

cârlán s. m., pl. cârláni

cârlánă s. f., g.-d. art. cârlánei; pl. cârláne

cârlánă s. f., g.-d. art. cârlánei; pl. cârláne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÎRLAN s. (ZOOL.) mior, noaten. (~ este mielul de peste un an.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrlán (cîrláni), s. m.1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdocîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârlán, cârlani, s.m. – 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea, 1906: 445). ♦ (onom.) Cârlan, Cărlan, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din *călan „cal tânăr” (< cal + suf. -an) (Candrea, Loșonți); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970); et. nec. (MDA). Cuv. rom. > magh. kirlán, kerlany (Edelspacher, cf. DER).

cârlán, -i, s.m. – 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea 1906: 445). – Din rom. provine magh. kirlán, kerlany. – Et. nec. (MDA).

Intrare: cârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârlan
  • cârlanul
  • cârlanu‑
plural
  • cârlani
  • cârlanii
genitiv-dativ singular
  • cârlan
  • cârlanului
plural
  • cârlani
  • cârlanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)