dexonline

info

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârdui [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / Pzi: ~iesc, cârdui / E: cârd] 1-2 vtr (D. păsări și mamifere) A (se) aduna în cârd (1). 3-4 vtr (Pop; d. oameni) A (se) aduna în grupuri. 5 vr (Prt) A se întovărăși. 6 vt (Înv) A despărți în mai multe grupuri.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

CÎRDUI, cîrduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păsări sau la animale, rar la oameni) A aduna în cîrd. Bacii cîrduiesc turmele. CAMILAR, T. 154. Abia afară își căpătă din nou tot curajul și prinse a cîrdui oamenii. CAMILAR, N. II 299. ◊ Refl. Turmele se cîrduiau prin poiene. CAMILAR, T. 174. – Variantă: încîrdui (SANDU-ALDEA, U. P. 212) vb. IV.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

ÎNCÎRDUI vb. IV v. cîrdui.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

CÎRDUI, cîrduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cîrd. [Var.: încîrdui vb. IV] – Din cîrd.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: cârduit

cârduit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cârduit	cârduitul cârduitu‑	cârduită	cârduita
nominativ-acuzativ	plural	cârduiți	cârduiții	cârduite	cârduitele
genitiv-dativ	singular	cârduit	cârduitului	cârduite	cârduitei
genitiv-dativ	plural	cârduiți	cârduiților	cârduite	cârduitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: cârdui

cârdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cârdui	cârduire	cârduit cârduitu‑	cârduind cârduindu‑	singular	plural
		(a) cârdui	cârduire	cârduit cârduitu‑	cârduind cârduindu‑	cârduiește	cârduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cârduiesc	(să) cârduiesc	cârduiam	cârduii	cârduisem
	a II-a (tu)	cârduiești	(să) cârduiești	cârduiai	cârduiși	cârduiseși
	a III-a (el, ea)	cârduiește	(să) cârduiască	cârduia	cârdui	cârduise
plural	I (noi)	cârduim	(să) cârduim	cârduiam	cârduirăm	cârduiserăm cârduisem
	a II-a (voi)	cârduiți	(să) cârduiți	cârduiați	cârduirăți	cârduiserăți cârduiseți
	a III-a (ei, ele)	cârduiesc	(să) cârduiască	cârduiau	cârduiră	cârduiseră

încârdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încârdui ‑ncârdui	încârduire ‑ncârduire	încârduit ‑ncârduit încârduitu‑ ‑ncârduitu‑	încârduind ‑ncârduind încârduindu‑ ‑ncârduindu‑	singular	plural
		(a) încârdui ‑ncârdui	încârduire ‑ncârduire	încârduit ‑ncârduit încârduitu‑ ‑ncârduitu‑	încârduind ‑ncârduind încârduindu‑ ‑ncârduindu‑	încârduiește ‑ncârduiește	încârduiți ‑ncârduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încârduiesc ‑ncârduiesc	(să) încârduiesc ‑ncârduiesc	încârduiam ‑ncârduiam	încârduii ‑ncârduii	încârduisem ‑ncârduisem
	a II-a (tu)	încârduiești ‑ncârduiești	(să) încârduiești ‑ncârduiești	încârduiai ‑ncârduiai	încârduiși ‑ncârduiși	încârduiseși ‑ncârduiseși
	a III-a (el, ea)	încârduiește ‑ncârduiește	(să) încârduiască ‑ncârduiască	încârduia ‑ncârduia	încârdui ‑ncârdui	încârduise ‑ncârduise
plural	I (noi)	încârduim ‑ncârduim	(să) încârduim ‑ncârduim	încârduiam ‑ncârduiam	încârduirăm ‑ncârduirăm	încârduiserăm ‑ncârduiserăm încârduisem ‑ncârduisem
	a II-a (voi)	încârduiți ‑ncârduiți	(să) încârduiți ‑ncârduiți	încârduiați ‑ncârduiați	încârduirăți ‑ncârduirăți	încârduiserăți ‑ncârduiserăți încârduiseți ‑ncârduiseți
	a III-a (ei, ele)	încârduiesc ‑ncârduiesc	(să) încârduiască ‑ncârduiască	încârduiau ‑ncârduiau	încârduiră ‑ncârduiră	încârduiseră ‑ncârduiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

cârdui, cârduiescverb

1. A aduna în cârd. DLRLC DLRM
- format_quote Bacii cîrduiesc turmele. CAMILAR, T. 154. DLRLC
- format_quote Abia afară își căpătă din nou tot curajul și prinse a cîrdui oamenii. CAMILAR, N. II 299. DLRLC
- format_quote Turmele se cîrduiau prin poiene. CAMILAR, T. 174. DLRLC

etimologie:

cârd DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.