4 definiții pentru cârdui încârdui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârduí [At: DOSOFTEI, V. S. 146/2 / Pzi: ~iésc, cấrdui / E: cârd] 1-2 vtr (D. păsări și mamifere) A (se) aduna în cârd (1). 3-4 vtr (Pop; d. oameni) A (se) aduna în grupuri. 5 vr (Prt) A se întovărăși. 6 vt (Înv) A despărți în mai multe grupuri.

CÂRDUÍ, cârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna în cârd. [Var.: încârduí vb. IV] – Din cârd.

CÎRDUÍ, cîrduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păsări sau la animale, rar la oameni) A aduna în cîrd. Bacii cîrduiesc turmele. CAMILAR, T. 154. Abia afară își căpătă din nou tot curajul și prinse a cîrdui oamenii. CAMILAR, N. II 299. ◊ Refl. Turmele se cîrduiau prin poiene. CAMILAR, T. 174. – Variantă: încîrduí (SANDU-ALDEA, U. P. 212) vb. IV.

Intrare: cârdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârdui
  • cârduire
  • cârduit
  • cârduitu‑
  • cârduind
  • cârduindu‑
singular plural
  • cârduiește
  • cârduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârduiesc
(să)
  • cârduiesc
  • cârduiam
  • cârduii
  • cârduisem
a II-a (tu)
  • cârduiești
(să)
  • cârduiești
  • cârduiai
  • cârduiși
  • cârduiseși
a III-a (el, ea)
  • cârduiește
(să)
  • cârduiască
  • cârduia
  • cârdui
  • cârduise
plural I (noi)
  • cârduim
(să)
  • cârduim
  • cârduiam
  • cârduirăm
  • cârduiserăm
  • cârduisem
a II-a (voi)
  • cârduiți
(să)
  • cârduiți
  • cârduiați
  • cârduirăți
  • cârduiserăți
  • cârduiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârduiesc
(să)
  • cârduiască
  • cârduiau
  • cârdui
  • cârduiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârdui
  • ‑ncârdui
  • încârduire
  • ‑ncârduire
  • încârduit
  • ‑ncârduit
  • încârduitu‑
  • ‑ncârduitu‑
  • încârduind
  • ‑ncârduind
  • încârduindu‑
  • ‑ncârduindu‑
singular plural
  • încârduiește
  • ‑ncârduiește
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
(să)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
  • încârduiam
  • ‑ncârduiam
  • încârduii
  • ‑ncârduii
  • încârduisem
  • ‑ncârduisem
a II-a (tu)
  • încârduiești
  • ‑ncârduiești
(să)
  • încârduiești
  • ‑ncârduiești
  • încârduiai
  • ‑ncârduiai
  • încârduiși
  • ‑ncârduiși
  • încârduiseși
  • ‑ncârduiseși
a III-a (el, ea)
  • încârduiește
  • ‑ncârduiește
(să)
  • încârduiască
  • ‑ncârduiască
  • încârduia
  • ‑ncârduia
  • încârdui
  • ‑ncârdui
  • încârduise
  • ‑ncârduise
plural I (noi)
  • încârduim
  • ‑ncârduim
(să)
  • încârduim
  • ‑ncârduim
  • încârduiam
  • ‑ncârduiam
  • încârduirăm
  • ‑ncârduirăm
  • încârduiserăm
  • ‑ncârduiserăm
  • încârduisem
  • ‑ncârduisem
a II-a (voi)
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
(să)
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
  • încârduiați
  • ‑ncârduiați
  • încârduirăți
  • ‑ncârduirăți
  • încârduiserăți
  • ‑ncârduiserăți
  • încârduiseți
  • ‑ncârduiseți
a III-a (ei, ele)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
(să)
  • încârduiască
  • ‑ncârduiască
  • încârduiau
  • ‑ncârduiau
  • încârdui
  • ‑ncârdui
  • încârduiseră
  • ‑ncârduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârdui încârdui

  • 1. A aduna în cârd.
    surse: DLRLC DLRM 3 exemple
    exemple
    • Bacii cîrduiesc turmele. CAMILAR, T. 154.
      surse: DLRLC
    • Abia afară își căpătă din nou tot curajul și prinse a cîrdui oamenii. CAMILAR, N. II 299.
      surse: DLRLC
    • Turmele se cîrduiau prin poiene. CAMILAR, T. 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cârd
    surse: DLRM