11 definiții pentru cârcâi gârcăi cărcăi cârcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCÂÍ, pers. 3 cấrcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

CÂRCÂÍ, pers. 3 cấrcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

cârcâí vi [At: ȘEZ. II, 66 / V: ~căí, cărcăí, (înv) gârcăí / Pzi: pers: 3 cấrcăie / E: fo] 1 (D. unele păsări) A cârâi (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor înainte de roit. 3 A imita orăcăitul broaștei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate, de neînțeles Si: a cârâi. 5 A cârti.

gârcăi[1] v vz cârcâi modificată

  1. În original, greșit tipărit: gârcâi LauraGellner

CÎRCÎÍ, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A emite sunete caracteristice. Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319. Găina care cîrcîie seara dimineața nu face ou.Fig. Tovarășa circii speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196.

cî́rcîĭ, a -í, v. intr. (vsl. kŭrkati, bg. kŭrkam. V. cîrc, cîrcotă). Se zice despre găină cînd cîrcîĭe în ainte de a oŭa și-șĭ caută loc. – Rar și chercănesc (Munt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 cấrcâie, imperf. 3 sg. cârcâiá; conj. prez. 3 să cấrcâie

cârcâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. cârcâie, imperf. 3 sg. cârcâía


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârcăí, cârcăiesc, vb. intranz. – (ref. la găini) A cârâi (Grad, 2000). – Formă onomatopeică (< câr) (MDA).

Intrare: cârcâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcâi
  • cârcâire
  • cârcâit
  • cârcâitu‑
  • cârcâind
  • cârcâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cârcâie
(să)
  • cârcâie
  • cârcâia
  • cârcâi
  • cârcâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cârcâie
(să)
  • cârcâie
  • cârcâiau
  • cârcâi
  • cârcâiseră
gârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârcâi gârcăi cărcăi cârcăi

  • 1. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319.
      surse: DLRLC
    • Găina care cârcâie seara dimineața nu face ou.
      surse: DLRLC
    • figurat Tovarășa cîrcîi speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196.
      surse: DLRLC

etimologie: