11 definiții pentru cântecel cânticel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântecél sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.

CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec.Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.

CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec.Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.

cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.

cânticél sn vz cântecel

CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.

CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.

CÎNTECÉL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticél (ODOBESCU, S. III 10) s. n.

CÎNTICÉL s. n. v. cîntecel.

cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântecél s. n., pl. cântecéle

cântecél s. n., pl. cântecéle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.

Intrare: cântecel
cântecel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântecel
  • cântecelul
  • cântecelu‑
plural
  • cântecele
  • cântecelele
genitiv-dativ singular
  • cântecel
  • cântecelului
plural
  • cântecele
  • cântecelelor
vocativ singular
plural
cânticel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânticel
  • cânticelul
  • cânticelu‑
plural
  • cânticele
  • cânticelele
genitiv-dativ singular
  • cânticel
  • cânticelului
plural
  • cânticele
  • cânticelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântecel cânticel

  • 1. Diminutiv al lui cântec.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Dă-mi răgaz să cînt un cîntecel. ISPIRESCU, L. 338.
      surse: DLRLC
    • Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Cântec + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09