2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

câștigător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: câștiga + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.) 3-4 smf, a (Animal, mai ales cal) victorios într-o întrecere sportivă. 5 a Care asigură câștigul. 6 a Care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept.

CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.

CÂȘTIGĂTÓR, -OÁRE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.

CÂȘTIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care câștigă. 2) Care dă dreptul la câștig. Bilet ~. /a câștiga + suf. ~ător

CÎȘTIGĂTÓR, -oare, cîștigători, -oare, adj. 1. Care a obținut o superioritate asupra altuia într-o întrecere sau într-o emulație (în muncă, în sport etc.). Echipa cîștigătoare a cursei cicliste. (Substantivat) Cîștigătorii întrecerii. 2. Care asigură cîștigul, care dă dreptul la cîștig sau dovedește acest drept. Mama a citit multă vreme în ziar și lista loteriei, urmărind numerele cîștigătoare. PAS, Z.204. Aveți vreun bilet cîștigățor? CARAGIALE, O. I 349.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câștigătór adj. m., s. m., pl. câștigătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. câștigătoáre

câștigătór adj. m., s. m., pl. câștigătóri; f. sg. și pl. câștigătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂȘTIGĂTÓR adj., s. v. victorios. (~ într-o competiție.)

CÎȘTIGĂTOR adj., s. biruitor, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Intrare: câștigător (adj.)
câștigător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câștigător
  • câștigătorul
  • câștigătoru‑
  • câștigătoare
  • câștigătoarea
plural
  • câștigători
  • câștigătorii
  • câștigătoare
  • câștigătoarele
genitiv-dativ singular
  • câștigător
  • câștigătorului
  • câștigătoare
  • câștigătoarei
plural
  • câștigători
  • câștigătorilor
  • câștigătoare
  • câștigătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: câștigător (s.m.)
câștigător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câștigător
  • câștigătorul
  • câștigătoru‑
plural
  • câștigători
  • câștigătorii
genitiv-dativ singular
  • câștigător
  • câștigătorului
plural
  • câștigători
  • câștigătorilor
vocativ singular
  • câștigătorule
plural
  • câștigătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câștigător (adj.)

  • 1. Care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.).
    exemple
    • Echipa câștigătoare a cursei cicliste.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Victorios într-o întrecere sportivă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mama a citit multă vreme în ziar și lista loteriei, urmărind numerele cîștigătoare. PAS, Z.204.
      surse: DLRLC
    • Aveți vreun bilet cîștigățor? CARAGIALE, O. I 349.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Câștiga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

câștigător, -oare (ființă) câștigătoare câștigător

etimologie:

  • Câștiga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09