BÎRSU. Numele și derivatele lui, frecvente în Făgăraș și Maramureș, nu este legat exclusiv de „Țara” sau rîul, „Bîrsei”; explicația lui Drăganu nu satisface. La bază trebuie admis un radical trac: Bars – Bers din care derivă numirile dace: Barsames, Barsemis, Barsemon, Barsimia și Bersobia, Berzobim. 1. Bîrs, -u, pren., 1680 (Paș); -u, Ion, act.; -ul (17 B II 64, 371). 2. Bîrsa b., moșnean (16 B V 59); – b., mold. act.; – D. ard., din Bîrsău (DR III); – ard. 1726 (Paș); Bîrsă b. (16 B IV 484; Sur XXV). 3. Bîrs/escu (Hur; R Gr); -ești s. 4. Bersescul, N. 1672 (IO 72). 5. Bîrsoiu fam., ard., 1722 (Paș); -l (16 B IV 69; Drăg). 6. Bîrsan (Ac Bz 36; M mar; Ard II 35); – Zah. scriitor; Bîrsăn/escu act.; -ești s. (Dm). Acest nume nu implică apartenența locală la Țara Bîrsei, dacă nu-i altă probă precisă; dovadă folosirea lui ca prenume: Bărsan (P Bor 22); Bîrsan pren. ard., 1726 în Țara Oltului, ca și Bîrsănel (Paș); Bărsean pren. (P¹) și transcris greșit: Brăsean, 1579 (AO XV 122). 7. Bîrsomeani s. (Dm). 8. + -că: Bîrscă și Bîrscan (Ard II). Din forma aceasta, prin sincopa lui r s-ar explica enigmaticul Bîsca, v. mai jos. 9. Bursan ard. și Bursinel, aduse de Drăgan, ca grafii străine pentru Bîrsan, pot fi la originea numelui actual Bursan. Cf. Bursu, Gr. (Sur XVII).