BÎRNĂ (pl. -ne) sf. 1 Lemn lung și gros, trunchiu de copac cojit, dar nelucrat, din care se alcătuiau în vechime, și încă acum pe alocuri, pereții caselor țărănești: avea o cocioabă veche de bîrne (CRG.) ¶ 2 Grindă: poarta este bine închisă cu o ~ grea de-a curmezișul (CAR.); proverb: vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia, și nu vezi bîrna din ochiul tău, se zice acelora cari dojenesc pe alții pentru o greșală mică sau pentru un cusur neînsemnat, pe cînd ei înșiși au cusururi mult mai mari, de care însă nu-și dau scama [vsl. brŭvĭno].