BÎRLAD numele rîului, și al tîrgului construit pe malul său, pare să fie la origine n. de persoană. 1. Cu acest nume (ca n. unic sau de familie) găsim trei persoane în documentele moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare (Dm), patru în doc. acestuia (C Ștef), apoi, cîte una, în alte colecții: (Sur II; Sd. însoțit de numele localității: Bîrlad din Fălciu 1639, 1641 (Sur III și XXI). Interesant e cazul lui „Gavril cu frații săi, Toader, Cupcea și Dan” fiecare cu patronimul „Bîrlad”, dar tatăl lor se cheamă „Petrea Bîrlădescul din satul Bîrlădești” (16 A I 188, 195, 441); Bîlco Bîrlădescul (C Ștef). Ca prenume: Bîrlad fecior Fedcăi (Isp I¹; 16 A I 461). 2. Bîrlădeț, apă. 3. Bîrlăgeul t. 4. La plural slav: Bărladi, 1438 (Ulianițki, Doc. p. 15). 5. Bărlal din Halinga b., olt. (BCI XII 156) și Bărlătești s., mold. (RI VI 78). V. studiul lui Al. Philippide (OR II 362-370).