Definiția cu ID-ul 899368:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.