Definiția cu ID-ul 899368:
Explicative DEX
BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.