bîntuit, -ă adj. 1 Care este devastat de năvălitori, de dușmani. 2 Care este chinuit, prigonit. 3 Care este tulburat. Bîntuit de aceste gînduri, ajunseiu în sfîrșit acasă (GAN.). 4 (în credințe; despre oameni, case etc.) Care este frecventat de stafii, de entități din altă lume. În Anglia a stat într-o casă bîntuită. • pl. -ți, -te. /v. bîntui.