bîlbîire s.f. 1 Pronunțare cu ezitări sau nedeslușită a unor sunete ori cuvinte, repetînd unele silabe și împiedicîndu-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; bîlbîială, bîlbîit, gîngăvire. 2 Pierdere a șirului vorbelor, bolborosire a unor cuvinte și fraze fară sens. • pl. -i. /v. bîlbîi.