Definiția cu ID-ul 1266260:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bîlbîi vb. IV. 1 tr., refl. A pronunța cu ezitări sau nedeslușit sunetele ori cuvintele, repetînd unele silabe și împiedicîndu-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gîngăvi. ◊ Fig. (fam.) S-au bîlbîit și nu au intervenit la timp pentru salvarea accidentaților. 2 tr., intr. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. Bîlbîind cuvinte neînțelese s-a îndepărtat de căruță (PER.). • prez.ind. bîlbîi. /form. expr.; cf. și lat. balbus, it. balbettare, fr. balbutier.