6 definiții pentru buvabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvábil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e/ E: fr buvable] (Frm) Băubil.

BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. (Franțuzism) Băubil. – Din fr. buvable.

BUVÁBIL, -Ă adj. (Fam.) Care poate fi băut (cu plăcere). [< fr. buvable].

BUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi băut (cu plăcere). (< fr. buvable)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buvábil adj. m., pl. buvábili; f. sg. buvábilă, pl. buvábile

Intrare: buvabil
buvabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buvabil
  • buvabilul
  • buvabilu‑
  • buvabilă
  • buvabila
plural
  • buvabili
  • buvabilii
  • buvabile
  • buvabilele
genitiv-dativ singular
  • buvabil
  • buvabilului
  • buvabile
  • buvabilei
plural
  • buvabili
  • buvabililor
  • buvabile
  • buvabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buvabil

  • 1. Care poate fi băut (cu plăcere).
    surse: DEX '09 DN sinonime: băubil

etimologie: