5 definiții pentru butucel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butucel sm [At: H II, 254 / Pl: ~cei / E: butuc + -el] 1 Butuc mic. 2 Alesătură. 3 (Lpl) Partea de la mijloc a căiților, care rămâne în piepteni.

BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

Intrare: butucel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butucel
  • butucelul
  • butucelu‑
plural
  • butucei
  • butuceii
genitiv-dativ singular
  • butucel
  • butucelului
plural
  • butucei
  • butuceilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butucel

  • 1. Diminutiv al lui butuc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: butucaș

etimologie:

  • Butuc + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09