Definiția cu ID-ul 965456:
Enciclopedice
BUTUC subst. 1. – (Glos). 2. Butuce, D-tru, 1668 (BCI VII 69); -a (Hur). 3. Butucel, Șt., mold.; Butucel/ea (17 A III 182); -escu, act. 4. Butucaru, M. (Mîneciu).
Exemple de pronunție a termenului „butuc” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2