2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buti] (Trs; Mol; nob) 1 Revărsare. 2 Țâșnire. 3 Năpustire.

butí vi [At: P. MAIOR, IST. 105/10 / V: (reg) buci / Pzi: ~tesc / E: nct] (Trs; Mol) (D. apă) A se revărsa. 2 (D. apă) A țâșni. 3 (Pex; d. mase de oameni) A da năvală Cf a bujdi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

buti vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Intrare: butire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butire
  • butirea
plural
  • butiri
  • butirile
genitiv-dativ singular
  • butiri
  • butirii
plural
  • butiri
  • butirilor
vocativ singular
plural
Intrare: buti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buti
  • butire
  • butit
  • butitu‑
  • butind
  • butindu‑
singular plural
  • butește
  • butiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butesc
(să)
  • butesc
  • buteam
  • butii
  • butisem
a II-a (tu)
  • butești
(să)
  • butești
  • buteai
  • butiși
  • butiseși
a III-a (el, ea)
  • butește
(să)
  • butească
  • butea
  • buti
  • butise
plural I (noi)
  • butim
(să)
  • butim
  • buteam
  • butirăm
  • butiserăm
  • butisem
a II-a (voi)
  • butiți
(să)
  • butiți
  • buteați
  • butirăți
  • butiserăți
  • butiseți
a III-a (ei, ele)
  • butesc
(să)
  • butească
  • buteau
  • buti
  • butiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)