opțiuni

5 definiții pentru buti

Explicative DEX

buti vi [At: P. MAIOR, IST. 105/10 / V: (reg) buci / Pzi: ~tesc / E: nct] (Trs; Mol) (D. apă) A se revărsa. 2 (D. apă) A țâșni. 3 (Pex; d. mase de oameni) A da năvală Cf a bujdi.

buti vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre apă) A se revărsa, a țîșni. 2 Fig. (despre oameni) A da buzna, a năvăli. Oricînd vor buti turcii,...nemeșii să le dea ajutor (MAI.). • prez.ind. -esc. și buci vb. IV. /cf. srb. butati „a împinge”.

BUTI (-tesc) vb. intr. Mold. Trans. 1 A se revărsa, a țîșni 2 A da năvală, a se năpusti.

Sinonime

BUTI vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

buti vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Intrare: buti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buti
  • butire
  • butit
  • butitu‑
  • butind
  • butindu‑
 singular plural
  • butește
  • butiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butesc
 (să)
  • butesc
  • buteam
  • butii
  • butisem
a II-a (tu)
  • butești
 (să)
  • butești
  • buteai
  • butiși
  • butiseși
a III-a (el, ea)
  • butește
 (să)
  • butească
  • butea
  • buti
  • butise
plural I (noi)
  • butim
 (să)
  • butim
  • buteam
  • butirăm
  • butiserăm
  • butisem
a II-a (voi)
  • butiți
 (să)
  • butiți
  • buteați
  • butirăți
  • butiserăți
  • butiseți
a III-a (ei, ele)
  • butesc
 (să)
  • butească
  • buteau
  • butiră
  • butiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)