3 definiții pentru busuioc-roșu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!busuioc-roșu (plantă) s. m., art. busuiocul-roșu
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
busuióc róșu s. m. + adj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
busuioc-roșusubstantiv masculin
- Plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus). DEX '09