bust¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr buste] 1 Parte a corpului omenesc între gât și talie. 2 Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc.

bust² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg bust] Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane înaintea decolării.

bust² s.n. (av.) Dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. • pl. -uri. /<engl. bust.

bust¹ s.n. 1 Partea superioară a corpului omenesc, între gît și talie. 2 Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil (EMIN.). • pl. -uri. /<fr. buste, it. busto, germ. Büste.

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc (împreună cu capul). Le făgăduise însă că le va trimite fotografia bust. BASSARABESCU, V. 11. 2. Sculptură sau (impropriu) pictură, reprezentînd partea superioară a corpului omenesc (inclusiv capul), mai ales fără brațe. Dintre toate busturile care mai sînt în grădina Ateneului, numai bustul lui Eminescu îl face să se oprească în loc mai mult. SP. POPESCU, M. G. 68. Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil. EMINESCU, N. 38.

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Fr. buste.

BUST¹ s.n. Partea de sus a corpului omenesc. ♦ Sculptură, pictură care reprezintă partea de sus a corpului omenesc. [Cf. fr. buste, it. busto].

BUST² s.n. Dispozitiv pentru majorarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. [< engl. bust].

BUST¹ s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr. buste)

BUST² s. n. dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (< engl. bust)

BUST ~uri n. 1) Partea superioară a corpului omenesc, de la cap până la brâu. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. buste, it. busto

bust n. 1. partea superioară a corpului omenesc; 2. operă de pictură sau de sculptură care reprezintă capul și pieptul unei persoane.

*bust n., pl. urĭ (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars morțiĭ, monument funerar). Parte de sus a corpuluĭ omenesc (capu și peptu). Pictură, fotografie orĭ sculptură care reprezintă această parte.

buștean sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihan / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă¹, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

buștean s.m. 1 Partea trunchiului unui copac rămasă după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pămînt, care se îndepărta uneori prin ardere; buturugă. ◊ Expr. A ajunge să bată buștenii = a deveni orb. ◊ Compar. Eu, săracan de mine, pîrlită ca un buștean (GORJ.). 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi. Auzeam uruitul ferăstraielor care tăiau în lung bușteni (CA. PETR.). ◊ (adv.; cu val. intensivă, sugerînd imobilitatea, insensibilitatea sau izolarea) De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean (POP.). ◊ Expr. = A (se) lămuri buștean = a fi sau a face pe cineva să rămînă nedumerit în urma unei explicații neclare. A fi (sau a sta, a rămîne mort) (ca un) buștean (negru) = a fi (sau a sta, a rămîne) neclintit, nemișcat, nesimțitor, fără vreun semn de viață. E greu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean (SLAV.). A dormi buștean v. dormi. 3 Butuc (la roată). • pl. -eni. și (reg.) buștihan, boștean s.m. /<săs. bumštam = germ. Baumstamm.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.

bust s. n., pl. busturi

bust s. n., pl. busturi

bust (parte a corpului, dispozitiv) s. n., pl. busturi

BUST a) dispozitiv pentru mărire de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea decolării; b) sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie.