3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste.

BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste.

bust2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: eg bust] Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane înaintea decolării.

bust1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr buste] 1 Parte a corpului omenesc între gât și talie. 2 Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc.

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc (împreună cu capul). Le făgăduise însă că le va trimite fotografia bust. BASSARABESCU, V. 11. 2. Sculptură sau (impropriu) pictură, reprezentînd partea superioară a corpului omenesc (inclusiv capul), mai ales fără brațe. Dintre toate busturile care mai sînt în grădina Ateneului, numai bustul lui Eminescu îl face să se oprească în loc mai mult. SP. POPESCU, M. G. 68. Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil. EMINESCU, N. 38.

BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Fr. buste.

BUST1 s.n. Partea de sus a corpului omenesc. ♦ Sculptură, pictură care reprezintă partea de sus a corpului omenesc. [Cf. fr. buste, it. busto].

BUST2 s.n. Dispozitiv pentru majorarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. [< engl. bust].

BUST2 s. n. dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (< engl. bust)

BUST1 s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr. buste)

BUST ~uri n. 1) Partea superioară a corpului omenesc, de la cap până la brâu. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. buste, it. busto

bust n. 1. partea superioară a corpului omenesc; 2. operă de pictură sau de sculptură care reprezintă capul și pieptul unei persoane.

*bust n., pl. urĭ (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars morțiĭ, monument funerar). Parte de sus a corpuluĭ omenesc (capu și peptu). Pictură, fotografie orĭ sculptură care reprezintă această parte.

bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă1, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bust (parte a corpului, dispozitiv) s. n., pl. bústuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUST a) dispozitiv pentru mărire de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea decolării; b) sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie.

Intrare: bust (aeron.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bust
  • bustul
  • bustu‑
plural
  • busturi
  • busturile
genitiv-dativ singular
  • bust
  • bustului
plural
  • busturi
  • busturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bust (anat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bust
  • bustul
  • bustu‑
plural
  • busturi
  • busturile
genitiv-dativ singular
  • bust
  • bustului
plural
  • busturi
  • busturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bușt
bușt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bust (aeron.)

  • 1. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

bust (anat.)

  • 1. Partea superioară a corpului omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Le făgăduise însă că le va trimite fotografia: bust. BASSARABESCU, V. 11.
      surse: DLRLC
  • 2. Sculptură sau (impropriu) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dintre toate busturile care mai sînt în grădina Ateneului, numai bustul lui Eminescu îl face să se oprească în loc mai mult. SP. POPESCU, M. G. 68.
      surse: DLRLC
    • Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil. EMINESCU, N. 38.
      surse: DLRLC

etimologie: