busna vr [At: BUGNARIU, N. / V: ~sta / Pzi: ? / E: ns cf bosnat] (Pop) A se mânia.

❍BUSNA, BUSTA adv. Mold. Bucov. numai în expr. a da ~, a năvăli, a se repezi undeva pe neașteptate: cu ce aer speriat dau busna ’n odaie și-mi încuiu ușa VLAH.; ia să dăm busta în casă Ia babă (CRG.).

busna adv. Mold. V. busta.

búsna și bústa adv. (rudă cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, năvălind, fie despre unu, fie despre maĭ mulți. Și buzna și năbuzna (Șez. 33, 30). V. buluc, ĭama.

busta v vz busna

busta adv. v. buzna.

BUSTA 👉 BUSNA.

BUZNA = BUSNA.

busta adv. Mold. toți deodată năvălind: dau busta în casă AL. [Și busna: de origină necunoscută].

busna.