opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

burlui sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.

burlui1 s.n. (reg.) Lemn de grosimea vranei butoiului, pus cînd fierbe vinul. ♦ Cilindru, gît. • pl. -uie. /etimol. nec.

burlui2 s.n. v. burloi.

BURLUI ~ie n. pop. 1) Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. 2) Gâtul unei pâlnii. [Sil. bur-lui] /Orig. nec.

burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.

burloi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură și prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conținutul unui burloi (1)[1]. corectat(ă)

  1. burlinc→burloi (deoarece burlinc = purcel) — gall

burloi s.n. Vas de lut ars, cu gîtul înalt și îngust, corpul bombat, prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. • pl. -oaie. și burlui s.n. /etimol. nec.

burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].

Ortografice DOOM

burlui s. n., pl. burluie

burlui s. n., pl. burluie

burlui s. n., pl. burluie

Sinonime

BURLUI s. v. cilindru, gât, glob, sticlă.

burlui s. v. CILINDRU. GÎT. GLOB. STICLĂ.

Intrare: burlui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlui
  • burluiul
  • burluiu‑
plural
  • burluie
  • burluiele
genitiv-dativ singular
  • burlui
  • burluiului
plural
  • burluie
  • burluielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: burloi
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burloi
  • burloiul
plural
  • burloaie
  • burloaiele
genitiv-dativ singular
  • burloi
  • burloiului
plural
  • burloaie
  • burloaielor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlui
  • burluiul
  • burluiu‑
plural
  • burluie
  • burluiele
genitiv-dativ singular
  • burlui
  • burluiului
plural
  • burluie
  • burluielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burlui, burluiesubstantiv neutru

  • 1. Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul. MDA2 DEXI
  • 2. Gâtul unei pâlnii. DEXI NODEX
    sinonime: cilindru gât
  • 3. Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. NODEX
    sinonime: glob sticlă
etimologie:

burloi, burloaiesubstantiv neutru

  • 1. regional rar Urcior de pământ, cu găurele la gură și prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. MDA2 DEXI
  • 2. Conținutul unui burloi. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.