9 definiții pentru burlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burlúi sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.

BURLÚI ~ie n. pop. 1) Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. 2) Gâtul unei pâlnii. [Sil. bur-lui] /Orig. nec.

burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.

țurlui-burlui ai vz țurloi-burloi

burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURLÚI s. v. cilindru, gât, glob, sticlă.

burlui s. v. CILINDRU. GÎT. GLOB. STICLĂ.

Intrare: burlui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlui
  • burluiul
  • burluiu‑
plural
  • burluie
  • burluiele
genitiv-dativ singular
  • burlui
  • burluiului
plural
  • burluie
  • burluielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)