15 definiții pentru burlet / burelet burelet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burlet sn vz burelet

BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

BURLÉT, burleți, s. m. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.

BURLÉT s.n. Burelet (1). [< fr. bourrelet].

BURLÉT s. m. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi. (< fr. bourrelet)

BURLÉT ~uri n. Căptușeală constând dintr-o fâșie groasă de stofă sau din alt material (cauciuc, burete etc.), care se aplică la uși și la ferestre pentru a împiedica pătrunderea aerului rece. /<fr. bourrelet

burelét sm [At: DEX2 / V: burlét / Pl: ~eți / E: fr bourrelet] 1 Cută a pielii la extremitatea membrelor animalelor care au rolul de a forma unghiile sau copitele. 2 (Îf burlet) Șnur gros din bumbac, cauciuc, material plastic, hârtie gudronată sau lemne metalice pus la uși, ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului.

BURELÉT, bureleți, s. m. Cută a pielii, la extremitatea membrelor animalelor, care are rolul de a forma unghiile sau copitele. – Din fr. bourrelet.

BURELÉT s.n. 1. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată sau din lame de metal cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi; burlet. 2. (Med.) Formație fibrocartilaginoasă a unei suprafețe articulare. ♦ Îngroșare în jurul unui focar inflamator. [< fr. bourrelet].

BURELÉT s. m. 1. (anat.) formație fibrocartilaginoasă a unei suprafețe articulare. 2. îngroșare în jurul unui focar inflamator. (< fr. bourrelet)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burlét s. n., pl. burléturi

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

burelét s. m., pl. bureléți

Intrare: burlet / burelet
burlet1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlet
  • burletul
  • burletu‑
plural
  • burleți
  • burleții
genitiv-dativ singular
  • burlet
  • burletului
plural
  • burleți
  • burleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burelet
  • bureletul
  • bureletu‑
plural
  • bureleți
  • bureleții
genitiv-dativ singular
  • burelet
  • bureletului
plural
  • bureleți
  • bureleților
vocativ singular
plural
burlet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlet
  • burletul
  • burletu‑
plural
  • burleturi
  • burleturile
genitiv-dativ singular
  • burlet
  • burletului
plural
  • burleturi
  • burleturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burlet / burelet burelet

  • 1. anatomie Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Îngroșare în jurul unui focar inflamator.
      surse: DN
  • 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Forma burelet se folosește pentru sensul (1.).
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie: