BURLA cf. subst. burlă „bură” (DLR). 1. Bur/a (Ștef; Băl I); – 2; -ă b. (Sd XI; Ur XXII 87); Burlă zis și Bîrlă (Dm). 2. + -an: Burlan (Glos; 16 A III 26; Isp III²; Ard; Sd IV 38); – Hera (Î Div); Burlănești s. 3. Sburlan, cu s protetic. 4. Burlea (17 B I 328); – por. (Bordeni). 5. Burlișor, M. (17 A II 300). 6. Burloi C. act.; Burloeș pren. (Vr). 7. Burlui, fam., mold. (Șez). 8. Burluță mold. (Sd VII 264). 9. Burlovici, Necoară (16 A II 22). 10. Cu met.: Brul/escu (RI VI 263); -an (Tec 1) sau din o temă brul.