4 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
burla s.f. (muz.) Mică piesă cu caracter de glumă, de umor. • /<it. burla.
BURLA s. f. (muz.) Mică piesă cu caracter de glumă, de umor. (< it. burla)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burlă sf [At: LM / Pl: ~le / E: ns cf bură] (Reg) Bură2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
burla (cuv. it. „glumă, farsă, festă”) 1. Titlul unei mici piese cu caracter de glumă, de umor (ex. B. din File de album de Schumann). 2. Cuv. din care derivă burlescă*, burlesco* și burletta*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BURLA cf. subst. burlă „bură” (DLR). 1. Bur/a (Ștef; Băl I); – 2; -ă b. (Sd XI; Ur XXII 87); Burlă zis și Bîrlă (Dm). 2. + -an: Burlan (Glos; 16 A III 26; Isp III2; Ard; Sd IV 38); – Hera (Î Div); Burlănești s. 3. Sburlan, cu s protetic. 4. Burlea (17 B I 328); – por. (Bordeni). 5. Burlișor, M. (17 A II 300). 6. Burloi C. act.; Burloeș pren. (Vr). 7. Burlui, fam., mold. (Șez). 8. Burluță mold. (Sd VII 264). 9. Burlovici, Necoară (16 A II 22). 10. Cu met.: Brul/escu (RI VI 263); -an (Tec 1) sau din o temă brul.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURLĂ, Vasile (1840-1905, n. sat Opăițeni, Basarabia), filolog român. Colaborator al revistei „Convorbiri literare”. Specialist în limbile clasice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
burla, burlesubstantiv feminin
- 1. Mică piesă cu caracter de glumă, de umor. MDN '00
etimologie:
- burla MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.