4 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚRLA s. f. (muz.) Mică piesă cu caracter de glumă, de umor. (< it. burla)

búrlă sf [At: LM / Pl: ~le / E: ns cf bură] (Reg) Bură2 (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burla (cuv. it. „glumă, farsă, festă”) 1. Titlul unei mici piese cu caracter de glumă, de umor (ex. B. din File de album de Schumann). 2. Cuv. din care derivă burlescă*, burlesco* și burletta*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BURLA cf. subst. burlă „bură” (DLR). 1. Bur/a (Ștef; Băl I); – 2; b. (Sd XI; Ur XXII 87); Burlă zis și Bîrlă (Dm). 2. + -an: Burlan (Glos; 16 A III 26; Isp III2; Ard; Sd IV 38); – Hera (Î Div); Burlănești s. 3. Sburlan, cu s protetic. 4. Burlea (17 B I 328); – por. (Bordeni). 5. Burlișor, M. (17 A II 300). 6. Burloi C. act.; Burloeș pren. (Vr). 7. Burlui, fam., mold. (Șez). 8. Burluță mold. (Sd VII 264). 9. Burlovici, Necoară (16 A II 22). 10. Cu met.: Brul/escu (RI VI 263); -an (Tec 1) sau din o temă brul.

BURLĂ, Vasile (1840-1905, n. sat Opăițeni, Basarabia), filolog român. Colaborator al revistei „Convorbiri literare”. Specialist în limbile clasice.

Intrare: burla
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burla
  • burla
plural
genitiv-dativ singular
  • burle
  • burlei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Burla
Burla nume propriu
nume propriu (I3)
  • Burla
Intrare: burlă
burlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Burlă
Burlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Burlă