3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burgúndă sf [At: BORZA, D. 30 / Pl: ~de / E: nct] (Bot; reg) Sfeclă (Beta vulgaris).

burgúnd, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~nzi, ~e / E: Burgundia] 1 smf Persoană din Burgundia. 2 a Din Burgundia.

BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Burgundia. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Burgundia. – De la Burgundia (n. pr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; f. sg. burgúndă, pl. burgúnde

Intrare: burgundă (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burgundă
  • burgunda
plural
  • burgunde
  • burgundele
genitiv-dativ singular
  • burgunde
  • burgundei
plural
  • burgunde
  • burgundelor
vocativ singular
  • burgundă
  • burgundo
plural
  • burgundelor
Intrare: burgundă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burgundă
  • burgunda
plural
  • burgunde
  • burgundele
genitiv-dativ singular
  • burgunde
  • burgundei
plural
  • burgunde
  • burgundelor
vocativ singular
  • burgundă
  • burgundo
plural
  • burgundelor
Intrare: burgund (adj.)
burgund1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burgund
  • burgundul
  • burgundu‑
  • burgundă
  • burgunda
plural
  • burgunzi
  • burgunzii
  • burgunde
  • burgundele
genitiv-dativ singular
  • burgund
  • burgundului
  • burgunde
  • burgundei
plural
  • burgunzi
  • burgunzilor
  • burgunde
  • burgundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burgund (adj.)

  • 1. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor, privitor la Burgundia ori la burgunzi.
    surse: DEX '09

etimologie:

burgund, -ă (persoană) burgund burgundă

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Burgundia.
    surse: DEX '09

etimologie: