8 definiții pentru burgrav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burgráv sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr burgrave] 1 Comandantul militar al unei cetăți din Germania Evului Mediu. 2 Funcția de burgrav (1).

BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în Evul Mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

BURGRÁV s.m. (Ist.) Nume dat comandantului unei fortărețe sau al unui oraș în Germania evului mediu. [< fr. burgrave, cf. germ. Burg – târg, Graf – conte].

BURGRÁV s. m. comandant al unui burg în Germania evului mediu. (< fr. bourgrave)

*burgráv m. (fr. burgrave, d. germ. burggraf, din burg, oraș, și graf, conte. V. pîrcălab). Comandant al unuĭ oraș orĭ unuĭ fort în Germania în evu mediŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgráv s. m., pl. burgrávi

Intrare: burgrav
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burgrav
  • burgravul
  • burgravu‑
plural
  • burgravi
  • burgravii
genitiv-dativ singular
  • burgrav
  • burgravului
plural
  • burgravi
  • burgravilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burgrav

  • 1. în Evul Mediu (În Germania) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: