2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

BURFĂI (-ăesc), BURFĂLI (-ălesc) vb. intr. Băn. A scotoci, a cotrobăi.

búrfăĭ și -ĭésc, a v. tr. (var. din bîrfesc). Nord. Răscolesc cotrobăind. Mă borfăĭește’n pîntece, îmi borborosesc mațele de multă mîncare (poame ș.a.). V. intr. mațele borfăĭe.[1]

  1. Neconcordanță între forma de infinitiv (cu u) și cele flexionare exemplificate (cu o). — gall

Sinonime

BURFĂI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

burfăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Intrare: burfăit
burfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burfăit
  • burfăitul
  • burfăitu‑
  • burfăi
  • burfăita
plural
  • burfăiți
  • burfăiții
  • burfăite
  • burfăitele
genitiv-dativ singular
  • burfăit
  • burfăitului
  • burfăite
  • burfăitei
plural
  • burfăiți
  • burfăiților
  • burfăite
  • burfăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: burfăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burfăi
  • burfăire
  • burfăit
  • burfăitu‑
  • burfăind
  • burfăindu‑
singular plural
  • burfăiește
  • burfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burfăiesc
(să)
  • burfăiesc
  • burfăiam
  • burfăii
  • burfăisem
a II-a (tu)
  • burfăiești
(să)
  • burfăiești
  • burfăiai
  • burfăiși
  • burfăiseși
a III-a (el, ea)
  • burfăiește
(să)
  • burfăiască
  • burfăia
  • burfăi
  • burfăise
plural I (noi)
  • burfăim
(să)
  • burfăim
  • burfăiam
  • burfăirăm
  • burfăiserăm
  • burfăisem
a II-a (voi)
  • burfăiți
(să)
  • burfăiți
  • burfăiați
  • burfăirăți
  • burfăiserăți
  • burfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • burfăiesc
(să)
  • burfăiască
  • burfăiau
  • burfăi
  • burfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)