2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búrfăĭ și -ĭésc, a v. tr. (var. din bîrfesc). Nord. Răscolesc cotrobăind. Mă borfăĭește’n pîntece, îmi borborosesc mațele de multă mîncare (poame ș.a.). V. intr. mațele borfăĭe.[1]

  1. Neconcordanță între forma de infinitiv (cu u) și cele flexionare exemplificate (cu o). — gall

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURFĂÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

burfăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Intrare: burfăit
burfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burfăit
  • burfăitul
  • burfăitu‑
  • burfăi
  • burfăita
plural
  • burfăiți
  • burfăiții
  • burfăite
  • burfăitele
genitiv-dativ singular
  • burfăit
  • burfăitului
  • burfăite
  • burfăitei
plural
  • burfăiți
  • burfăiților
  • burfăite
  • burfăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: burfăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burfăi
  • burfăire
  • burfăit
  • burfăitu‑
  • burfăind
  • burfăindu‑
singular plural
  • burfăiește
  • burfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burfăiesc
(să)
  • burfăiesc
  • burfăiam
  • burfăii
  • burfăisem
a II-a (tu)
  • burfăiești
(să)
  • burfăiești
  • burfăiai
  • burfăiși
  • burfăiseși
a III-a (el, ea)
  • burfăiește
(să)
  • burfăiască
  • burfăia
  • burfăi
  • burfăise
plural I (noi)
  • burfăim
(să)
  • burfăim
  • burfăiam
  • burfăirăm
  • burfăiserăm
  • burfăisem
a II-a (voi)
  • burfăiți
(să)
  • burfăiți
  • burfăiați
  • burfăirăți
  • burfăiserăți
  • burfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • burfăiesc
(să)
  • burfăiască
  • burfăiau
  • burfăi
  • burfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)